Gustul
martirajului
Orientare
În momentul alegerii unei profesii, nu e de mirare
că ne găsim în faţa unui adolescent din Peşti nehotărât şi uneori chiar
incapabil să-şi găsească drumul. Plutind printre diversele deschideri ce i se
propun, este înclinat să sufere puternic influenţa anturajului, o influenţă
care se întrevede destul de periculoasă, deoarece fiinţa această complexă este
greu de sfătuit. Şi totuşi, pentru el însuşi, dacă nu simte presiunea unei
vocaţii, există riscul de a se angaja pe nişte piste false, în măsura în care
îşi poate supraestima posibilităţile, adolescentul neştiind să-şi evalueze just
forţele.
Se întâmplă destul de des să fie atras concomitent
de două profesii diferite (cei doi peşti din simbol) care îl ţin cu puteri
egale; dacă îi este posibil să joace pe ambele tablouri, e preferabilă o
dispersie trecătoare până în ziua când va abandona una din cele două ramuri ca
să se consacre integral şi definitiv celeilalte. Trebuie să i se dea
posibilitatea să "tatoneze" terenul; e singurul mijloc de a împinge
în umbra fantome care ulterior ar putea să lase regrete.
Tendinţa însufleţitoare a vocaţiei e legată de
capacitatea de devotament, de abnegaţie şi sacrificiu pe care o are. Se poate
susţine că la el alegerea profesiunii este cu atât mai fericită, mai potrivită,
cu cât trezeşte, în primele ore ale pregătirii, acest impuls central al
personalităţii sale: iată cel mai sigur criteriu pentru un start bun. Şi nimic
nu e mai de dorit pentru o asemenea făptură decât să aibă pasiunea vocaţiei; ea
îi salvează pe numeroşi nativi din Peşti de riscul de a pluti în viaţă şi de a
rătăci zadarnic în căutarea unei dificile unităţi interioare.
E mai puţin, de altfel, vorba de aptitudine ori de
competenţa, legată de temperamentul şi de psihologia sa, cât este vorba de o
chestiune de dragoste şi de sacrificiu profesional, permiţându-i împlinirea
carierei la un nivel superior.
Iată
lista, provizorie şi neîncheiată, a profesiilor care au o analogie cu Peştii.
Profesii:
Tendinţe: Simţ comunitar, colectivist, umanitar şi
universalist.
Funcţii: Nevoie de a se dedica unei cauze; altruism,
devotament, abnegaţie, sacrificiu.
Obiecte
ale muncii: Peşti,
picioare, încălţăminte, băuturi, petrol, gaz, tutun, substanţe rare şi
speciale...
Acţiuni: A se întrajutora, a salva, a vindeca, a îngriji, a
proteja, a naviga, a explora nemărginirea, a sonda infinitul, a se ocupa de
lumea de dincolo.
Locuri: Spital, azil, ospiciu, laborator, mânăstire,
închisoare, casa de reeducare, societate de sprijin, de salvare; mare, port.
Soluţii:
A) piscicultură, producţie piscicolă, transporturi
maritime, pescuit, construcţie năvală... b) marochiner, cizmar, pedichiurist...
C) sanitar, infirmier, medic, paznic de închisoare,
salvamarist sau salvamontist...
D) explorator maritim, autor de sondaje ale opiniei
publice, anchetator, astronom...
Atitudini
faţă de muncă
Ca muncitor, acest tip are pitorescul sau. Mai
întâi, nu îl vedem că pe un model de regularitate: îi vine foarte greu să
sosească la timp la lucru şi, dacă nu este obligat, găseşte destule motive
plauzibile ca să procedeze după fantezia sa. În plus, nu are prea mult plăcerea
ordinii, a amenajării şi a organizării; cel puţin, în ochii cuiva străin, pare
să se complacă într-o dezordine care seamănă foarte bine cu harababură; dar,
deşi ceilalţi se pierd în ea, el ştie foarte bine să se descurce.
Este evident că o asemenea făptură se disciplinează
destul de greu în vederea unei metode raţionale de lucru; deşi opune prea
puţină rezistenţă, rămâne străin de aşa ceva şi are mult mai mult randament
când poate executa cum vrea el muncă ce îi revine. Modul său de a aborda lucrul
e de altfel mai curând expresia unei intuiţii personale decât un plan logic şi
bine organizat. E un aspect ce poate să mire la o fiinţă care pare făcută pentru
a lucra în grup, într-un colectiv, precum furnica într-un furnicar; dar, la
urma urmei, poate ca în modul acesta contribuie cel mai bine la slujirea
comunităţii. Să mai adăugăm că nu-i prea place şi nici nu se preocupă de
detalii.
Voinţa sa de acţiune este antrenată de solicitările
care se prezintă; de la sine, nativul nu are prea multe iniţiative; aşteaptă
mai curând să fie provocat de circumstanţele exterioare şi în acest sens se
poate revela un oportunist fericit; dar rareori nu este antrenat dincolo de
propriile sale intenţii, ceea ce, în funcţie de împrejurări, e bine sau rău.
Cât despre voinţa sa de frânare, ea este mai curând limitată; nu are acel
self-control care să-l reţină de la primele semnale de alarmă; îşi continuă
drumul presărat cu neplăceri, spunându-şi că va avea ocazia să se redreseze la
timp şi încrezându-se în forţa transformatoare a istoriei oricărei acţiuni
întreprinse.
Ca să-şi dea deplina măsură, trebuie să găsească un
"mediu favorabil"; ca peştele în apă, totul depinde la el de
potrivirea dintre acţiunea personală şi curentul ambianţei în care se scaldă.
Nu
caută să se impună celorlalţi; astfel, alunecă în faţă presiunii neplăcute a
unui superior de al cărei şoc încearcă să scape, tot aşa cum îl lasă în plata
Domnului pe subordonat, din bunăvoinţă.
Este
evident că, de la tipul inferior la tipul superior al semnului, se eşalonează o
lume întreagă; cu cât primul poate să trăiască înecat în nesiguranţă, cu atât
cel de-al doilea iese perfect din situaţiile încurcate şi ştie să înoate din
plin în mările interzise, chemat de vastul abis al necunoscutului. Puţin
contează că excelează în arta de "a face gafe"; ştie să-şi revină ca
să joace la momentul oportun rolul omului providenţial care oferă într-o clipă
soluţia căutată.
Destinul sau profesional este adesea instabil, când
nu e chiar haotic. Să nu uităm că proprietatea dominantă a Peştilor e
"Apa-mutabila", cu alte cuvinte, calitatea cea mai instabilă a
elementului. Nativul trebuie doar să vegheze ca activităţile sale, pentru
moment prea risipite, să nu se termine "în coadă de peşte".
În cazul disonanţelor, pot apărea încercări
deosebite pe care nativul e bine să le evite; altfel, drumul care duce la
reuşită este mai mult sau mai puţin întortocheat; este vorba de manevre
suspecte, de procedee ilicite, de speculaţii, fraude, falimente bine
calculate... Pentru tipul armonic, partea de şansă "prin banda" nu
este neglijabilă; cele mai mari succese nu provin din acţiunea sa principală,
ci dintr-o activitate secundară. Şi în timp ce poate eşua cu mijloacele cele
mai facile pe căile cele mai accesibile, reuşeşte acolo unde majoritatea dă
greş. Un colectiv cât mai vast posibil poate constitui ocazia împlinirii sale
sociale: peştelui îi trebuie un ocean...
Finanţe
Dacă lăsăm deoparte tipul inferior la care
dispreţul pentru bani nu este decât un alibi al dispreţului pentru acţiune şi
luptă, ne dăm seamă că nu o asemenea fire face din formula "a trăi pentru
a câştiga" idealul vieţii sale, deoarece nu caută nici puterea sau
dominaţia, nici averea sau achiziţionarea: nu e făcută pentru asta.
Desigur, această zodie a produs mari industriaşi
(în industria automobilului, Emile Mathis), mari speculatori (la bursă, Alfred
Loewenstein, care, de altfel, avea să dispară pe mare), aventurieri de mare
clasă (Ivăr Kreuger, "regele chibriturilor"), precum şi numeroşi
"rechini ai finanţelor". Fiindcă tipul de Peşti are pasiunea obscură
a anvergurii şi a lipsei de măsură, în căutarea unei dilatări extreme (tot aspiraţia
profundă spre o viaţă integrată în Tot), iar pasiunea asta poate tocmai să se
fixeze în lumea lui "a avea".
Dacă marile reuşite nu sunt decât excepţionale, în
schimb nu rari sunt, în această zodie, făuritorii de vise neputincioşi sau acei
speculatori neînfrânaţi care, prin escrocherie, ajung la averi fabuloase, dar
efemere, la edificii grandioase construite pe nimic... La acest tip de Peşti
care n-are în cap decât posesiunea, banii exercită o adevărată forţă magică.
Aceşti utopişti trăiesc în himera lui "totul este posibil",
veritabilă fată morgana; mirajul virtualităţilor se prezintă în mod simbolic ca
seducţia tritonilor sau chemarea sirenelor, fantome interioare ale apelor
bogate în peşti. Dar pescuitul miraculos nu umple decât năvoadele unor rari
aleşi.
Deoarece, a încerca să te îmbogăţeşti sub zodia
care duce la deposedare, nu înseamnă oare a vrea să înoţi împotriva curentului?
Cu excepţia cazului în care te gândeşti la ceilalţi şi te dezinteresezi total
de tine însuţi. Totuşi este mai rezonabil ca nativul să renunţe de timpuriu la
aşteptarea pasivă a miracolului, să risipească ceţurile vieţii sale materiale,
să deschidă ochii şi să încerce să ocupe o poziţie la nivelul capacităţilor
sale, ca să-şi satisfacă aspiraţia spre evadare într-o sferă mai potrivită cu
firea sa, adică mai elevată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu