marți, 18 ianuarie 2011

CONSTIINTA EXTINSA- REPERE

Timpul este oglinda eternitatii
   
Starea de receptivitate fata de lumile superioare, elevate, sublime din univers face posibila deschiderea unor porti de acces in aceste lumi. Astfel de trairi pot fi atinse atat in meditatii, cat si spontan, prin Gratie Divina. Psihologul Abraham Maslow le-a denumit "experiente de varf". Pentru toti cei care au trait asemenea "experiente de varf" (momente de extaz, intuitii sau trairi transcendente), ele reprezinta cel mai important lucru din viata lor si sunt privite ca cele mai pretioase aspecte care dau cu adevarat valoare vietii. Ele pot fi anumite forme de depasire a individualitatii, in care ego-ul limitator este transcens, apare sentimentul fuziunii cu intregul univers sau cu un aspect subtil al manifestarii, cu alta fiinta iubita sau chiar cu Dumnezeu. Experienta poate consta si numai dintr-o senzatie de iesire din timp: timpul pare ca sta pe loc; apare sentimentul atemporalitatii.
   In "Memoriul pentru apararea lui Cagliostro" (din cartea lui Serge Hutin – "Societatile secrete de ieri pana azi"), inteleptul Cagliostro spune: "Eu nu apartin nici unei epoci si nici unui loc; resimt permanent ca ma situez in afara timpului si spatiului, fiinta mea spirituala isi traieste in esenta eterna existenta si, daca uneori ma scufund in gandirea cosmica, reurcand cursul varstelor, daca atunci imi intind spiritul atotputernic spre un mod de existenta superior si departat de cel pe care voi il percepeti, traiesc extazul paradisiac si devin cel ce doresc sa fiu. Participand plenar si in mod constient la realitatea Fiintei Absolute, imi conduc aproape toate actiunile dupa inspiratia divina care ma sustine si ma inconjoara."

Arta modeleaza artistul, iar artistul modeleaza lumea

   Aceasta inspiratie divina apare doar in momentele, mai mult sau mai putin constiente, de receptivitate superioara. Marii compozitori, oamenii de arta, chiar cei de stiinta au avut in astfel de momente "sclipiri" de genialitate. Exista o conceptie conform careia fiecare act de creatie este un dialog tainic cu Dumnezeu. in cazul in care fiinta umana are interior aceasta stare de receptivitate superioara si permite cu adevarat punerea la unison cu realitati elevate de ordin subtil, aceste realitati se vor materializa in forme sublime ideale in sfera constiintei.
   Orice fel de traire sau realizare artistica nu doar creeaza sau recreeaza arta, ci transforma in acelasi timp personalitatea receptorului sau creatorului de arta, deoarece prin simboluri receptate telepatic sau create exterior, creatorul de arta devine fulgerator capabil sa se reintegreze si sa atinga un nou nivel elevat de constiinta. Mai mult decat atat, actul de creatie sau, cu alte cuvinte, de expresie ca si cel de a fi creat sunt parti complementare ale aceluiasi fenomen.
   Prin contrast, atunci cand arta si inspiratia este considerabil stanjenita de ego, creativitatea stagneaza. Atunci cand se exacerbeaza ego-ul, dispare arta, iar atunci cand ego-ul dispare, arta universal valabila infloreste spontan in voie. Cand artistul este innabusit de ego, lasandu-se dominat de calcule meschine, el incepe "sa se imite" stereotipic pe el insusi si nu mai transmite telepatic nimic celorlalti. Aceste inspiratii nu il mai transforma atunci si cresterea sa launtrica, personala, inceteaza.


Geniul se hraneste cu esente
   
  In actul cu adevarat creator in care esti liber, manifestandu-te cu o "nebuneasca" spontaneitate caracteristica mai ales geniului, inainte de toate, tu te hranesti pe tine insuti, cautand sa oferi cat mai mult celorlalti si, daruindu-te atunci cat mai mult, accepti ghidarea si inspiratia constiintei superioare din interiorul tau. Mai ales din acest punct de vedere putem spune ca actul superior de hranire ca si faptul de a fi simultan hranit, atunci cand hranesti pe ceilalti este unul si acelasi lucru. Prin intermediul lui Vishuddha Chakra, artistul de geniu, de exemplu, realizeaza chiar prin intermediul artei sale inefabila sa identitate initiala cu acea infailibila voce interioara care il inspira.
   In cazul unei fiinte umane la care constiinta este preponderent focalizata la nivelul acestui centru de forta (Vishuddha Chakra) , rolul sau este, de asemenea, de primitor si simultan de distribuitor al Gratiei Divine. Prin sublima experieta a primirii gratiei, constiinta individuala hranita cu divina ambrozie ascensioneaza in mod spontan la nivelul centrului de forta urmator (Ajna Chakra) realizand tulburatorul mister ca, atat cel care daruieste cat si cel care primeste sunt unul si acelasi, fuzionati intr-o inefabila unitate, intocmai ca picatura unita acum in mod evident cu oceanul fara margini.

Akasha - Element subtil fundamental pe care inteleptii yoghini l-au descoperit de mii de ani ca patrunzand totul. In unele texte secrete, el este considerat eterul spatial care cuprinde si inregistreaza cu fidelitate totul. In Orient, Akasha sau eterul atotcuprinzator este cel mai subtil dintre cele cinci elemente subtile (pamantul, apa, focul, aerul si eterul). Akasha este o substanta fundamentala despre care yoghinii avansati si inteleptii spun ca umple si patrunde tot Macrocosmosul, fiind suportul de baza al vietii si al sunetului. In Akasha se inregistreaza instantaneu tot ceea ce se petrece in Macrocosm, iar imaginile inregistrate pot fi citite de yoghini si se numesc clisee akasha-ice.
  
Eternitate - Ceea ce este cu adevarat divin si exista in afara timpului. Starile de deosebita elevare spirituala, care ne inalta pe culmile fericirii extatice a constiintei cosmice sunt tangente cu sentimentul eternitatii. Acest sentiment al eternitatii apare si ca o stare de suprema satisfactie atunci cand traim total in prezent; clipa prezenta este imaginea mobila a eternitatii, iar trairea simultana, cu profunzime si autenticitate a clipei insotita de extragerea semnificatiilor ei esentiale inseamna, de fapt, transcenderea acesteia prin inaltarea in sfera sublima de forta a viziunii si trairii autentic spirituale. Eternitatea este contrapartea din lumea spirituala a timpului din lumea fenomenala. Asa cum spunea Platon, timpul este "o imagine miscatoare a eternitatii."
  
Intuitie - Reprezinta cunoasterea directa, imediata, prin inefabila rezonanta, a adevarului, fara ajutorul gandirii. C.G.Jung definea intuitia drept una dintre cele patru functii psihologice fundamentale ale omului, celelalte trei fiind gandirea, sentimentele si simturile. El descrie intuitia ca pe o functie de explorare a necunoscutului, care ofera posibilitati si implicatii dificil, in aparenta, de a fi percepute in mod constient. Intuitia nu este un act de vointa, ci o stare de atentie si de receptare inspirata.

Inspiratie - Stare specifica de rezonanta si comuniune interioara ce conduce la o anumita traire sublima, actiune sau idee. Se caracterizeaza prin autorevelarea, in plan subiectiv, a unor trairi subiacente, reprezentand o conditie psihica favorabila actului de creatie, motiv care l-a facut pe Platon sa o conceapa, pe drept cuvant, in termeni mitologici, ca mesaj al divinitatii de care inspiratii se lasa patrunsi in profunzimile fiintei pana la transa extatica. Pentru Schopenhauer, inspiratia era prilejul contactului cu lumea subtila eterna a Ideilor Divine, iar pentru Nietzsche, expresia betiei dionisiace nascatoare a creatiilor geniale.

Timp - Proprietatea universala a tuturor formelor de a fi cuprinse intr-o anumita energie subtila a duratei, situandu-se simultan sau succesiv unele fata de altele. In viziunea spirituala yoga asupra timpului, timpul apare ca un cerc, primind atributul reversibilitatii intr-o devenire ciclica a Universului. Intreaga Creatie este supusa acestei neincetate deveniri deci, cu alte cuvinte, energiei subtile a Timpului, numai Pura Constiinta Divina plasandu-se in eternitatea ce transcende orice devenire si orice durata.
  
  Fiind in esenta energie subtila, dimensiunile timpului sunt modulate specific de structurarile costiintei individuale si ale Constiintei Cosmice. Astfel, informatiile referitoare la evenimentele din trecut, prezent sau viitor sunt inregistrate si inmagazinate intr-un suis generis suport magnetic al Universului, realitate denumita in yoga "inregistrari sau clisee akashai-ce". Aceste "urme" stocate in energiile timpului pot fi ulterior retraite la vointa de yoghinii avansati, ca si de anumite fiinte umane inzestrate nativ cu un anumit nivel de deschidere in planul specific al lui Akasha tattva sau care, spontan, de cele mai multe ori fara sa stie clar cum se procedeaza, intra intr-o anumita stare speciala de constiinta conexa cu nivelul inregistrarilor Akasha-ice.
   Prezenta si accesibilitatea unor asemenea informatii din Akasha tattva este implicita chiar si in actualele teorii ale fizicii moderne, cum ar fi teoria "Ordinii Implicate" a lui David Bohm, care sugereaza ca exista o anumita ordine fenomenala si structurala a Universului si care nu are nimic de-a face cu devenirea si temporalitatea. Oamenii de stiinta de la inceputul secolului nostru au aratat in repetate randuri ca simtul aprecierii noastre asupra timpului este, de fapt, o distorsionare a realitatii.


Niciun comentariu: