luni, 31 ianuarie 2011

DIN MISTERELE CREIERULUI

     Neurostiintele se presupune ca au trecut faza copilariei lor, aflandu-se in plin elan adolescentin. Se investesc din ce in ce mai multe resurse umane si materiale pentru a dezlega mecanismele de functionare ale creierului si ale intregului sistem nervos pentru a oferi astfel un suport stiintific multitudinii actelor comportamentale si pentru a surprinde modalitatile de construire a hartilor realitatii.
    Cercetarile cele mai relevante pornesc de la explicarea anumitot disfunctii dobandite in urma lezarii conexiunilor dintre diferite regiuni ale creierului, ca urmare a unor traumatisme sau accidente vasculare cerebrale. In filmul de mai jos, prof.dr.Vilayanur Ramachandran, ofera raspunsurile pentru trei scenarii diferite de afectare neurologica.


Pentru a selecta subtitrarea in limba romana, utilizati caseta din bara de jos a playerului (View subtitles).

PERSONA




Ce blonda-ti par acum desi sunt bruna
Dar viata-i o struna pe care sa canti foarte bine ce-i fals.
Sunt buna si rea si nebuna.
E-un joc ce doar magii il fac.
Privirea mi-e blonda
Sau ochii intuneric despart?

     By Ellena

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

MATRIX FOREVER

Din nebuniile tehnologiei: masina de citit ganduri si “viata” virtuala fara de moarte

   Pentru prima data in istorie, s-a reusit “traducerea” semnalelor din creier in limbaj prin intermediul unei masinarii. Cercetatorii de la Universtitatea din Utah au realizat acest lucru cu ajutorul unor senzori atasati pe suprafata creierului uman.
   Metoda, care are o acuratete de 90%, va fi folosita pentru ca persoanele paralizate si care nu pot sa vorbeasca sa poata comunica, spun medicii citati de telegraph.co.uk, preluat de protv.ro Masinaria a fost pusa la punct de o echipa de bioingineri americani care sunt de parere ca, in viitor, astfel de tehnologii vor putea fi folosite pentru citirea gandurilor oricui.
    Profesorul Bradley Greger, seful echipei de specialisti, a declarat:
“Eram foarte entuziasmat cand am inceput sa lucram la experiment si am reusit sa traducem semnalele creierului cu ajutorul unui dispozitiv pe care speram sa-l folosim pe termen lung. Sper ca acesta sa fie util in cativa ani pentru pacientii paralizati, care nu pot vorbi”.

Cum arata masinaria de citit ganduri


   Este o banda plina de senzori, compusa din electrozi care percep semnalele electrice ale creierului. Mai exact, vorbim despre doua retele, de o parte si de alta a capului, formate din cate 16 electrozi, fixate pe centrele de vorbire ale creierului.
   Primul pacient conectat la acest aparat a fost un bolnav de epilepsie. In timp ce el a citit in repetate randuri fiecare dintre cele 10 cuvinte care ar putea fi de folos unei persoane paralizate si anume “da”, “nu”, “cald”, “rece”, “foame”, “sete”, “salut”, “la revedere”, “mult” si “putin”, un calculator a inregistrat ce se petrece in creierul sau.
   Concluzia? Fiecare cuvant are un semnal cerebral diferit, iar cercetatorii au asociat cuvantul in sine cu impulsul realizat de creier la rostirea lui. Si totul a mers struna, pentru ca in 90% dintre cazuri, potrivirea a fost perfecta. Calculatorul a receptat undele cerebrale fara sa foloseasca un program de recunoastere a limbajului.

De la gand la limbaj


   Cercetatorii au descoperit ca si simplul fapt ca ne gandim la un anumit cuvant – fara sa-l rostim – produce aceleasi semnale cerebrale, ceea ce ii face pe acestia sa creada ca vor putea dezvolta un mecanism care repeta ceea ce gandeste un om. O masina de citit ganduri, cu alte cuvinte.
   “Aceasta este dovada conceptului – am demonstrat ca aceste semnale ne spun ce gandeste persoana care nu poate vorbi” a conchis profesorul Greger.
Studiul este publicat in American Journal of Neuro Engineering unde se mai remarca faptul ca aparatul este primul de acest gen care “citeste” semnalele creierului de la suprafata sa, fara sa invadeze materia cerebrala, mentioneaza Teleghraph, citat de Protv.

Viata fara de moarte a devenit posibila?


   Lifenaut e un program on-line ce stocheaza digital personalitatea unei persoane dupa moartea sa fizica * Defunctul continua sa dialogheze cu prietenii si familia printr-un avatar * Biserica acuza un plan satanic de tip Matrix * Cei care conduc lumea vor sa ne mute intr-o lume virtuala, spun adeptii conspiratiilor * “Daca lumea reala e de fapt una virtuala?”, se apara savantii
   Miscarea Terasem este o companie a oamenilor de stiinta care au creat un robot cu personalitatea unei femei. LifeNaut se numeste programul care, intr-un viitor nu foarte indepartat, “ar putea sa sfideze moartea”, dupa cum se lauda initiatorii programului. Acesta presupune un sistem de stocare digital care permite utilizatorilor sa isi pastreze personalitatea intr-un sistem online. De asemenea, programul permite oamenilor care il folosesc sa isi creeze propriul avatar, care sa comunice cu prietenii si familia dupa ce persoana care i-a dat viata a murit din punct de vedere fizic.
   LifeNaut ofera si un serviciu aditional numit BioFile. Pentru 1 $ pe zi, compania va lua cateva din celulele defunctului si le va stoca in speranta ca stiinta va evolua atat de mult in viitor incat din ele se va putea crea o clona a acestuia. Oamenii de stiinta spun ca la urmatoarele generatii ale sistemului, pesonalitatea omului respectiv impreuna cu intreaga sa memorie vor putea fi descarcate in clona acestuia, astfel ca persoana respectiva va deveni nemuritoare.
   Parca pentru a pregati sistemul in care personalitatile diferitilor oameni care au trait vor fi stocate si accesibile on-line, deja exista suficiente companii care propun jocuri virtuale de tip avatar, de pilda Second Life. Utilizatorul, care isi alege un avatar, traieste intr-o lume virtuala in care se distreaza, danseaza, mananca, bea si face sex. Un veritabil Matrix. Daca acum va intra in vigoare si sitemul LifeNaut, deja ceea ce speculau realizatorii filmului Matrix ar putea deveni realitate. Pe de-o parte, omul ca persoana va deveni dependent de computere, de lumile virtuale si nu va mai simti nevoia sa socializeze “live”, ci prin intermediul retelelor de socializare care se vor transforma la randu-le in lumi virtuale. Omul se va transforma intr-o “leguma” conectata la Internet si va trai o viata cibernetica. Pe de alta parte, asta ii va asigura si asa-zisa “nemurire” electronica, dupa moartea fizica a sa acesta continuand sa “traiasca” in lumea virtuala, care va deveni la fel de reala precum un vis.
  Problema pe care si-o pun cercetatorii este – cine va mai procrea in realitate? Nu va fi un bai, deoarece si asa exista curente care sutin ca populatia planetei este prea mare si ca ar trebui redusa. S-ar reduce numarul persoanelor fizice dar ar creste numarul persoanelor virtuale. Usor-usor, populatia Terrei se va muta in spatiul cibernetic, traind o viata imaginara. De altfel, tanara generatie pare pregatita pentru asa ceva. Copii care stau cel putin 12 ore in fata computerelor, in jocuri on-line de tip World Of Warcraft, care traiesc astfel intr-o lume iluzorie, neavand nevoie de mancare si de bautura in tot acest timp. Astfel ca generatiile urmatoare par pregatite pentru viitorul scenariu planetar.
   Ca tot vorbim de scenarii, adeptii teoriei conspiratiei au reactionat imediat afirmand ca acest tip de sistem de tip LifeNaout, ca si implemetarea cipurilor reprezinta ultima faza a celor care conduc lumea dupa un plan diabolic, in care nu va mai fi nevoie de Creator ci omul devine creator, nu va mai fi nevoie de credinta, de nemurire, pentru ca sistemul virtual o pune la dispozitie si astfel proiectul devine unul satanic, in care Divinitatea este exclusa, sarita cu o treapta, iar omul isi va crea avataruri “dupa chipul si asemanearea sa” in diverse lumi virtuale.
   Ca raspuns, oamenii de stiinta intreaba la randul lor: “Dar daca lumea asta in care traim deja si ni se pare reala este deja una iluzorie, una gata cibernetica in care traim, iar noi suntem niste avataruri ale unei entitati pe care o numim suflet si care ne manipuleaza din spatele unei “tastaturi” asa cum manevram noi computerul?” Teoria nu este nici pe placul Bisericii care considera proiectul ca unul satanic, cu scopul de a-l exclude pe Dumnezeu si viata viitoare, nemuritoare, din Marele Plan al Universului. (M.F.)

Sursa : Apologeticum





OSHO- Elibereaza intelepciunea corpului


    Corpul are o mare intelepciune- elibereaz-o. Elibereaz-o din ce in ce mai mult, pentru a-si putea urma propria intelepciune. Si, de cate ori ai timp, relaxeaza-te. Lasa-ti respiratia sa isi vada de treaba ei. Nu te amesteca. Obiceiul nostru de a ne amesteca a ajuns sa fie atat de inradacinat, incat nu poti nici sa respiri fara amestec. Daca iti monitorizezi respiratia, vei constata imediat ca ai inceput sa te amesteci. Incepi sa inspiri mai profund sau incepi sa expiri mai profund. Nu este absolut deloc nevoie sa te amesteci. Lasa-ti respiratia sa fie asa cum este ea; corpul tau stie exact de ce are nevoie. Daca are nevoie de mai mult oxigen, va respira mai mult; daca va avea nevoie de mai putin oxigen, va respira mai putin.
   Nu trebuie decat sa lasi totul pe seama corpului! Nu te amesteca absolut deloc. Si oriunde ai simti ca exista o tensiune, relaxeaza partea respectiva. Prima oara incepe sa faci asta sezand, odihnindu-te si apoi in timp ce faci diverse lucruri. Cand speli pardoseala sau muncesti in bucatarie sau la birou, mentine aceasta stare de relaxare. Actiunea nu trebuie sa reprezinte un amestec in starea ta de relaxare. Si pe urma exista o frumusete, o mare frumusete a activitatii tale. Activitatea ta are parfumul meditatiei.
   Insa oamenii continua sa faca eforturi inutile. Uneori, eforturile lor sunt niste beriere pentru ei insisi; eforturile lor sunt problemele pe care si le creeaza singuri.

   In timpul unui mare viscol, in centrul orasului era o mare confuzie. Mulla Nasruddin sa dus sa ajute o femeie grasa sa urce intr-un taxi. Dupa ce a alergat, a inghesuit-o si a alunecat pe gheata, i-a spus ca nu credea ca o sa poata sa o bage inauntru.
   Ea i-a replicat : “Inauntru? Eu incerc sa ies!”

   Observa… exista lucruri in cazul carora daca impingi, ratezi. Nu impinge deloc râul si nu incerca sa-l strabati in amonte. Râul curge spre ocean dupa bunul sau plac- fii parte din el, fii parte din calatoria lui. Te va duce la capat.
   Daca ne relaxam, o vom sti; daca nu ne vom relaxa, nu o vom sti. Relaxarea devine poarta catre marea cunoastere-Iluminarea.

   

vineri, 28 ianuarie 2011

INVITATIE



HUMANITY`S TEAM Arad va invita, sambata 29.01, ora 17, la ceainaria din incinta librariei "Carturesti", in Atrium Center(etaj 2), la dezbateri pe teme de spiritualitate, stiinta si psihologie.



Va asteptam cu drag!
Grupul de studiu "Conversatii cu Dumnezeu"


Pentru a va confirma prezenta, trimiteti un mail pe adresa:  donnmary52@yahoo.com

VARSATORUL- Portret psihologic


De la speranta la revolta

Daca realitatea tipurilor zodiacale legate de semne animaliere - ca Berbecul, Taurul, Leul sau Scorpionul, atat de diferit framantati de instincte specifice - este de o asemenea consistenta incat ne putem mira ca nu vedem psihologia curenta utilizand-o si daca, in lipsa acestei necunoasteri, adevarul lor se impune cu o evidenta care scuteste de orice demonstratie, nu se poate spune acelasi lucru despre un semn atat de subtil ca Varsatorul. Specificitatea tipului uman caruia ii corespunde este de un ordin atat de fin incat de la bun inceput devine discutabila insasi exisenta ei. Si totusi, intuitia vechilor astrologi - maestri psihologi ai epocii lor - care i-au batut primele medalii, a ochit, din nou, just.
In zilele noastre, astrologul scrupulos, care nu se multumeste cu portretele prefabricate de colegii sai compilatori, poate intr-adevar sa-l recunoasca, la intamplare, pe Varsator in definitia - lipsita de orice influenta astrologica - a unei anumite clase de indivizi, dovada a existentei unei umanitati deosebite. S-a vazut recent acest lucru cind marele muzicolog Roland-Manuel a definit punctele comune ale urmatorului grup de muzicieni: Mozart, Purcell, Pergolesi, Schubert, Mendelssohn si Chopin, situandu-i la opusul genului "titan", cu o fire aeriana, angelica, celesta, de o subtilitate diafana si o viata dincolo de pasiuni, franta in floarea virstei... Or, cu exceptia lui Purcell a carui data exacta a nasterii e necunoscuta, toti acesti muzicieni, fara exceptie, prezinta o dominanta sau o foarte puternica semnatura de Varsator!

O fire angelica

Contrar celor doua prime semne (Berbec-Taur) care transporta pe pista zodiacala materia instinctelor majore ale omului "primitiv", ultimele doua (Varsator-Pesti) sint aproape lipsite de substanta animala; ele conduc faptura omeneasca spre disolutia sa, ca individualitate autonoma. Tendinta dizolvanta este atat de pronuntata la Pesti, incat face din acest tip o fiinta caracteristica; in Varsator, ea este doar schitata, semnul constituind intermediarul intre densitatea redusa a Capricornului si lichiditatea Pestilor. El este totusi foarte strain de natura inradacinata, amestecata cu pamint si singe, a semnelor precedente. Stofa sa nu este alcatuita din materiale "care vin de jos". Nativul din Varsator tinde in mod spontan sa se elibereze de povara elementelor materiale si sa fuga de instinct pe care il simte ca o opacitate contrara limpiditatii sale naturale. Intr-adevar, el are - ca fond al fiintei sale - o transparenta, o usuratate, o fluiditate aeriena. Cultiva nuanta si se straduieste sa atinga un soi de limpiditate spirituala. Am citat mai inainte cativa mari muzicieni: aceleasi caracteristici de Varsator revin cand le evocam personalitatea si, mai ales, muzica: muzica lor eterata evoca cerul, iar o imagistica populara - dar care ocheste just - ii prezinta ca pe niste genii-elfi, de o esenta volatila "arhangheli cu aripi de culorile spectrului".
Acest Varsator serafim - opus Leului herculean - apartine, intr-adevar, mai mult cerului decat taranii. E ca printul de Acvitania, frate al lui Hamlet, pe care aripile il impiedica sa umble. Corespunde temei baudelairiene a albatrosului. In stare pura, se remarca o fiinta fragila, "inger ratacit pe pamint", usor ranit de viata sau incapabil sa traiasca fiindca este de o esenta prea volatila.
Trebuie insa sa ne ferim de aceste aparente inselatoare, imaginea idilica reflectand doar un adevar pur formal. Indaratul acestora exista o proprietate speciala, majora, care este privilegiul nativului din Varsator; aceea de a se desprinde de sine. Indepartat de instinct, poate, aproape ca un strain, sa priveasca manifestarile pulsiunilor vitale. Pasiunea il atinge fara a-l zgudui; ea il insufleteste, dar nu-l duce la ratacire niciodata; rareori il tulbura. Ura e izgonita din inima lui, iar dragostea, pe care insa o poate resimti foarte intens, are pentru el o fata naturala, familiara. Cum sa nu fie atunci de o frumoasa seninatate? Lucrurile care il privesc nu-l ating decit piezis; impresia e amortizata de un anume ecran filtrant. Rare sunt deci incercarile care-i pot tulbura seninatatea; firea sa angelica pare sa pluteasca deasupra acestor mizerii; resemnarea si pacea nu intarzie sa acopere orice durere intima. Ceea ce pentru altii ar fi un infern, pentru el nu este decit o rabdatoare rezistenta intoarsa spre speranta. Acest "strain de pamant", chiar daca are o fata mahnita de "jupuit de viu" (la Varsatorul disonant), nu este cel mai de deplans; profunzimea sa este cea a unei ape limpezi, iar apa aceasta revine mereu la puritate. Cum sa nu aiba atunci, pe langa o dispozitie linistita, un caracter blind, pasnic, armonios, placut pentru ceilalti?
In plus, daca este desprins de instinct, se degajeaza usor de interesele materiale care ingreuneaza atatea fiinte, spre a-si intoarce fata spre spiritual, in cautarea unor incantari ceresti. Acestea reprezinta hrana lui principala. Sensibil la vocile "de dincolo", atent la chemarile misterioase, aspira in mod natural la scopuri elevate si este atras de lumi superioare. Ii este sete de o anume perfectiune morala, de un anume ideal spiritual; rasuna la divinul pe care il simte in el, spre a-i raspunde cat mai just posibil. Dar terestrul il cheama la ordine, deoarece el nu este nici un spirit pur, nici un sfint, dar poate, daca nu o transcende, sa implineasca, in ceea ce are ea mai nobil si mai frumos, conditia umana.

Daruirea de sine

Desigur, nu e posibil ca toti nativii din Varsator sa aiba firea aceasta eterata si multi dintre cei care o incearca nu o prezinta intr-o stare atit de pura. In general, ea se situeaza ca un fundal al sensibilitatii, discret mascat sau ascuns de o personalitate sociala, exterioara, total diferita, variabila in functie de fiecare caz in parte, modificata de o caracterizare zodiacala sau planetara straina.
Cu toate acestea, putem adesea ghici aceasta "fire profunda si intima" dupa modul cum se comporta nativul fata de semenii sai, dovedind o anume calitate a prezentei sale umane.
"Cautati un om integru, ireprosabil, de o probitate dovedita? O sa-l gasiti sub Ascendentul primelor stele din Varsator", spunea, la inceputul erei noastre, poetul Manilius. Prin aceasta, el sublinia sinceritatea - o trasatura majora a subiectului nostru - unui caracter care intelege sa se prezinte in cele mai bune dispozitii ca sa intre in comunicare cu semenii sai si sa serveasca interesele tuturor cit mai bine. El da, de la inceput, dovada de bunavointa printr-o frumoasa deschidere a sufletului sau generos, care imbina calitatile inimii cu cele ale spiritului, spre a fi uman, cit mai uman posibil.
Generozitatea sa raspunde nevoii de a se elibera de sine. El refuza in aceeasi masura sclavia lucrurilor ca si servitutea fata de sine. Pentru aceasta, orice orgoliu e deplasat; mindria ii porunceste chiar sa se umileasca daca trebuie si isi face o sincera autocritica ce serveste in mod esential la a-i bara drumul spre egocentrism. Este ajutat in asta de edificarea saturniana a unei personalitati care are principii morale destul de bine stabilite; onestitatea sa funciara ii da o constiinta clara asupra indatoririlor pe care le are fata de sine si de ceilalti; nu e vorba de un antrenament spiritual, ci de o natura, o autoreglare. Scrupulele sale sunt o necesitate, o chestiune de sanatate morala. Echilibrul personalitatii lui ii cere, intr-adevar, sa stie sa-si cedeze locul si sa-si masoare spatiul personal spre a evita orice invadare din afara. Se pune problema de a face sa dispara ceea ce ar putea sa fie stanjenitor intr-un Eu cu legaturile sale vane, cu suficienta sa ori cu prezentele sale intolerabile. Nu este deci el cel care se epuizeaza in eforturi sterile din cauza unui doliu care nu accepta sa se ostoiasca, a unei iubiri imposibile sau a unei cainte care tulbura repausul salutar.

joi, 27 ianuarie 2011

NEURONII IN OGLINDA

UN ARGUMENT STIINTIFIC IN FAVOAREA CONCEPTULUI DE UNITATE ?
   
Scurta prezentare de mai jos, este o sinteza a descoperirii unor modele de functionare a neuronilor, ca unitati fundamentale ale sistemului nervos. Aceste modele propun o noua abordare a evolutiei, alta decat cea darwinista, mult mai apropiata de ideea de interconectare ca si conditie esentiala a evolutiei umanitatii ca Intreg. Suntem „neuronii in retea” a Marii Constiinte Universale?
  
  Va las sa reflectati si sa trageti concluziile cele mai bune, asa cum se aliniaza ele cu incredintarile voastre.      
  Vizionare placuta!


Pentru a alege subtitrarea in limba romana, selctati la View subtitles, pe player.

CE NU POATE MASURA PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA- fragment de text

Cu toate ca s-au inventat scale si chestionare de masurare a aspectelor vietii psihice si a relatiilor interumane, cel mai supus contemplarii, studierii si masurarii este corpul fizic, cu toate structurile sale anatomice si fiziologice. Iar rezultatele sunt mai de incredere decat cele obtinute prin pretioase manipulari statistice si expuneri in vitro, exceptand situatia in care luati de buna, de vivo, constructia artificiala a laboratorului experimental. Nu vreau sa dau dovada de criticism si sa nu recunosc meritele psihologiei experimentale, singura modalitate indarjita prin care psihologia si-a depasit statutul de arta si s-a aliniat stiintelor lumii. Si nu sunt eu in masura sa spun daca e mai bine asa sau mai rau.
Omul, cu toate atributele sale, multe biologice si alte banuite psiho-sociale, constituie un mare arc reflex conditionat, format cu grija, rabdare si invatare, in decursul evolutiei universale si mai apoi personale. Nu salivam la vederea becului dar am dobandit alte apucaturi, datorate, in mare parte, celui de-al doilea sistem de semnalizare pe care, intai parintii, apoi educatorii, ca mai apoi noi prin “curiozitate epistemica”, il lustruim si il modelam nevoilor noastre prin permanenta preocupare pentru semnificatie. Cu anumite limite, nu e nimic rau in asta. Dar atunci cand semnificatia depaseste modelul realului, al obiectivismului senzorial si tinde sa devina artificiu de viata, exista riscul de a deveni simple masinarii..
Cum de ne invoim acestui risc? Prin ignoranta! Ignorand primul sistem de semnalizare, din ce in ce mai anesteziat, aproape inutil, intr-o lume in care stapan e cuvantul, in detrimentul sentimentului, simtirii, care se rezuma mai nou a servii doar instinctelor de supravietuire , nici astora in totalitate sau nu pe deplin. Simtim foame, sete si dorinta imperioasa de a inspira atunci cand n-o facem, deseori si nevoia de a evacua preaplinul rezidual. Alte aspecte le lasam in seama conditionarii informationale semantice, asigurati ca lumea e un mediu securizant si nimic din ce nu am putea stii nu se poate intampla. Prudenti, semnificam. Oare cat de prudenti?
    Unitatea si echilibrul vietii psihice este senzatie plus semnificatie, colaborarea celor doua sisteme de semnalizare, moderarea celui bazat pe cuvant de catre cel functional in forma excitatiei senzoriale. Pentru omul postmodern, probabil si mult inainte de el, acest echilibru devine un deziderat. Posibil sa-l fi avut candva si sa-l fi pierdut odata cu beatitudinea, cu dragul de a fi, nici mai mult nici mai putin decat prezent in viata. Constanta devalorizare a celui dintai sistem de semnalizare am sesizat-o lucrand aproape doi ani cu animale de companie, ca anestezist si urmarindu-le, mai apoi, recuperarea postoperatorie intr-un context de etologie practica. Ar fi multe de analizat si restructurat daca am avea ingaduinta si disponibilitate pentru psihologia comparata, amintindu-ne ca mari nume in psihologie au fost, intr-un inceput, biologi sau medici.
     Animalutele, la randul lor, dezvolta la fel ca noi o multitudine simptomatica de sorginte psihica avand la baza frica, sentimentul primordial. Si pentru noi si pentru ele exista o singura boala psihica numita anxietate, iar restul tulburarilor sunt doar forme diferite de manifestare ale acesteia. Pentru cei cu minime cunostinte de neurofiziolgie e cunoscut faptul ca aceasta nu se afla sub control constient, sediul ei aflandu-se la nivelul sistemul limbic.
     Printr-un exercitiu de imaginatie sa presupunem ca tot ce suntem e biologic. Consumam si eliberam energia sub diferitele ei forme
In perspective strict biologica, marele mister al celor aproximativ 90 de procente neutilizabile din creier s-ar reduce nu la mai mult de doua ipoteze plauzibile, iar psihologiei experimentale i-ar fi suficiente mediile statistic semnificative pentru a dezlega trairile, motivatiile si patternurile comportamentale. Am avea, astfel, toate raspunsurile la intrebari.
IP1: Miliardele de neuroni ar fi o dovada ca programul nostru e pe un termen mult mai lung decat cel in care functionam.
IP2: Suntem in plin proces evolutiv si inca nu ne-am descoperit potentialitatile, deci Homo Sapiens este doar o etapa din sirul de hominizi care vor urma.

Si cum lucrurile simple sunt putin satisfacatoare (vezi primul sistem de semnalizare), haide sa le complicam! Suntem, inseparabile individualitati, trup si suflet ( spirit, psyche, orice alte variatiuni pe aceasi tema). Suntem nedesavarsiti si tindem spre desavarsire. Suntem ghidati de influente divine, ne supunem sau ne revoltam pretentiilor acestora. Bun. Am stabilit statutul si pentru ca respect dreptul oricarei fiinte de a crede in ceva, indiferent ce nume poarta propria-i credinta, am sa ma refer la Marele Bine Universal, cu titlu generic de Divin. Asta ma proiecteaza undeva, in primul semestru al anului intai , cand satula de “banchetele” sangeroase in numele credintei, am avut, zic eu, onestitatea de a spune:   
             Voi, Zei ce pastrati nemurirea,
             Noi, mici si umili muritori,
            Uitati, ca asa Va e firea:
            Divinul se afla in Noi.
Ceea ce am amintit se leaga, exclusiv, de propria mea subiectivitate asumata si vreau sa nu influnteze contextul si argumentatia. Nu foarte documentata in domeniul istoriei religiilor dar, vreau sa cred ca, deschisa spre orice dovada incontestabila, am sa ma opresc, din dragoste, la vechii greci. Ce nu poate explica nici un mecanism fiziologic, nici un materialism dialectic, este Iubirea. Ea face sa-I inmugureasca aripi sufletului, dupa cum Platon cita din preafericitul Socrate. Iubirea este dovada existentei Divinului. Nepriceputi suntem noi, aspirantii la statutul de psiholog, dar si marii inaintasi, in a o masura. Nu stim sa construim scale si sa o manipulam experimental. Eventual, un copil in inocenta lui va deschide larg bratele sa ne arate cat de mare e. Putem provoca tristete, manie, ura, printr-un singur gest, semenilor nostrii, pentru ca mai apoi sa le evaluam coordonatele fiziologice ( frecventa, respiratie, transpiratie, vasoconstrictie,etc.)intr-uncadru experimental, dar nu ii putem determina sa iubeasca la “cerere”. Insist: Iubirea este dovada incontestabila a existentei lui Dumnezeu. Cer ingaduinta celor care au alt nume pentru zei. Eu am nevoie sa-mi amintesc ca al meu se numeste asa. Cand spun IUBIRE, am convingerea ca nu simtiti hormonii zburdand in voie si nici adrenalina batand la portile dorintei, ci sentimental de infratire cu tot si cu toate, origine a Vietii.
Si daca Iubirea e cu mine, aici si acum, in fiecare gand al meu, eu si inca alte miliarde de Euri (neuroni la alta scara) suntem Dumnezeu, in fiecare clipa. Noi, cand iubim suntem Marele Bine Universal la care cei de abia veniti pe lume se vor conecta. Sa le uram bunvenit!

PS: Atunci cand EU am vanitatea de a cunoaste, de a detine si mai putin ghidusia socratica de a ma amuza, evit sa ma indoiesc, dincolo de orice argumente invatate, citite, asumate, ca nu stiu. Pierzandu-mi beatitudinea in cercul trasat in jurul meu, ma apar de orice intruziune care ar putea sa nu-mi valideze convingerile. Si totusi ce frumoasa-i colivia cunoasterii!

      by Ellena

marți, 25 ianuarie 2011

KAHLIL GIBRAN- Despre A Darui

„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce-i al vostru.
Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat.
Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele?
Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâine câinelui prevăzător foarte, ascunzând oasele în nisipul mişcător, în timp ce-i urmează pe pelerini către oraşul sfânt?
Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?
Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?

Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.
Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul.
Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare.
Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.
În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându-şi virtuţile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu.
Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.

E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere.
Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi.
Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi-l refuzi?
O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într o zi,
Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.”
Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri.
Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri.
Desigur, cel care-şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră.
Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să-şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.

Există oare merit mai mare decât acel ce stă în curajul şi încrederea de a primi milostenie?
Şi cine vă credeţi voi, pentru ca oamenii să-şi sfâşâie pieptul şi să lepede orgoliul, ca să le puteţi vedea meritele şi mândria terfelită?
Luaţi aminte, ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei,
Pentru că, într-adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia.

Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie.
Înălţaţi-vă, mai degrabă, cu cel care dă, primindu-i darurile ca pe nişte aripi,
Fiindcă, a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”

luni, 24 ianuarie 2011

PERSPECTIVE ASUPRA EXPERIENTEI DECORPORALIZARII

    Exista oare un comun acord intre stiinta si spiritualitate, in privinta  experientelor  extracorporale? Daca totul ESTE in mintea noastra, mai bine spus in creierul nostru, de ce nu?

   Stiinta, mai exact cercetarile in domeniul neurologiei, au evidentiat, la granita dintre mileniile II si III, ca stimularea electrica a unei regiuni specifice a creierului (girusul angular drept) situata la limita dintre lobii parietal si temporal drept, are ca efect inducerea unei “stari” de extracorporalitate. Subiectul expus acestei stimulari “traieste” iluzia perceptiva a situarii sale in afara corpului, fiind deplin incredintat ca isi contempleaza propria persoana, detasat de trup, exterior acesteia.
    Explicatia pe care stiinta o da acestei trairi subiective este ca in timpul stimularii electrice experimentale se activeaza hartile neuronale responsabile de proiectia corticala corespunzatoare diferitelor regiuni ale corpului (homunculus motor si homunculus senzitiv), iar aceasta activare face posibila reprezentarea si situarea intr-un alt context spatial a propriului corp (situatie intalnita in mod absolut  firesc si in timpul visului ca forma imaginativa  neintentionata).
    Senzatiile  de  “plutire”,  “inaltare” sau “separare” de trup sunt determinate de scaderea fluxului sauguin (in special a aportului de oxigen) la nivelele corticale mai sus mentionate. Restabilirea fluxului normal si asigurarea unei irigari corespunzatoare fac ca subiectul sa “experimenteze” reintoarcerea in corp.

    Din punct de vedere spiritual nimic nu este exterior noua. Cum e “sus” asa e si “jos”. Iisus ne invata sa il cautam pe Dumnezeu in noi. Toata informatia, manifestata pe diferite nivele ale realitatii (energie colapsata) sau nemanifestata dar existenta in potential (energie necolapsata) provine din aceeasi SURSA/CREATIE si a fost data odata pentru totdeauna. Aceasta biblioteca universala care cuprinde  TOT CE ESTE, AICI SI ACUM, poate fi accesata prin intermediul creierului care este doar un instrument de receptie  a  cunoasterii si de experimentare a acesteia prin transpunerea si interpretarea codului de impulsuri nervoase (energie) care ajung pe cai aferente senzoriale in diferitele arii corticale, in iluzii personale ale realitatii (harti personale)  conforme conditionarilor.
    Decorporalizarea, la fel ca si revelatia, extazul, sau starea de flux, este una dintre “ experientele de varf” (Maslow) in care extinderea constiintei face posibila experimentarea Intregului si Unimii .

By Ellena

   

Filmul postat mai jos descrie experienta DECORPORALIZARII 

   












duminică, 23 ianuarie 2011

SA NE IERTAM!



          Vă invit – acum – la iertare, dar nu la iertarea aproapelui –foarte importantă (şi) ea- ci la iertarea de sine. Aceasta nu înseamnă indiferenţă sau, mai rău, îngăduinţă faţă de propriile greşeli!


Greşelile, abaterile noastre, deşi fireşti – prin firea noastră omenească – ne pot conduce, vai, pe căi nedorite, neplăcute şi de aceea ele trebuiesc corijate, îndreptate – în propriul interes. Aceasta presupune cunoaşterea, identificarea lor, printr-o frecventă autoanaliză. Iată rostul „introspecţiei de seară” care ne este recomandată de religie şi nu numai de ea. Analiza tuturor acţiunilor, atitudinilor, deciziilor luate în cursul zilei pe care tocmai am încheiat-o are menirea de a desprinde – cu detaşarea dobîndită prin îndepărtarea de momentele şi, mai ales, de stările emoţionale în care respectivele decizii au fost luate – a plusurilor şi minusurilor respectivelor decizii, într-o manieră evident subiectivă, dar lipsită de presiunea conjuncturală respectivă. Suntem relativ aceeaşi – în cursul zilei, atunci şi acolo unde luăm deciziile, şi seara, atunci cînd rememorăm parcursul – şi totuşi diferiţi. Acum şi aici – seara, înainte de culcare – ne-am îndepărtat, în timp şi spaţiu, două repere relevante ale experienţei noastre, de „tumultul” vieţii. Suntem – probabil – mult mai obosiţi, dar nu mai suntem presaţi de „împrejurări”, ceea ce ne conferă  capacitatea de analiză „la rece”. Să folosim aceste momente pentru a derula filmul zilei, cu detaşarea spectatorului care vizionează un film „de gata”, asupra căruia are propria viziune regizorală, pe care el l-ar face altfel, începînd cu scenariul, cu rolurile actorilor, cu interpretarea lor şi, totuşi, el rămîne un simplu spectator. Poate mîine va face şi el un film – aproximativ la fel -, poate va fi chemat să joace un anumit rol. Desigur, va putea să fie mult mai bun !. Pînă atunci însă, este chemat să vizioneze acest film, să facă o critică „constructivă”, să desprindă învăţămintele care-l vor face mai bun, mai competitiv, mai mulţumit. Oricum, a doua zi, va fi actorul principal al unui nou episod al acestui serial perpetuu, atîta timp cît este distribuit în rolul vieţii sale.
Să revenim, însă, la iertare! Odată vizionat filmul, care poate cuprinde şi episoade mai vechi, avem în faţă două alternative: să ne iertăm sau nu greşelile făcute! Prima alternativă – pe care vi-o recomand – presupune „încheierea procesului”, respectiv sentinţa. Da, am greşit, sunt conştient de aceasta şi înţeleg consecinţele. Dacă aş mai fi pus în faţa respectivei conjuncturi aş decide altfel, dar, pentru că timpul nu poate fi dat înapoi, singurul lucru pe care-l pot face este să mă iert. Aceasta mă ajută să  rup firele care mă leagă de respectiva decizie, pentru a redeveni liber. Evident că, atunci cînd aceasta este posibil, voi îndrepta greşala, pentru a anula consecinţele ei, dar voi face aceasta din poziţia de om liber, eliberat (achitat) de greşelile comise. A doua alternativă – de a nu putea sau a nu dori să ne iertăm – deşi pare a aparţine unui om corect, intransigent cu propriile greşeli, nu face altceva decît să ne menţină sclavii propriilor greşeli, iar un sclav nu este şi nu poate fi răspunzător de actele şi faptele sale.
Iată sensul real al iertării – acela de a ne elibera, de a ne face liberi! Acelaşi lucru este valabil în ceea ce priveşte raporturile noastre cu cei din jur. A-i ţine sclavii greşelilor pe cei care  ni le-au făcut nu este în interesul nostru pentru că „un sclav nu este şi nu poate fi răspunzător de actele şi faptele sale”, ceea ce-l va împiedica inclusiv în acţiunea de a îndrepta greşala pe care a comis-o faţă de noi. Să ne iertăm şi să iertăm!


Adrian Scheul 
"Însemnări asupra armonizării umane
             O călătorie în cultura spirituală" (fragment)

PARCURS



Eu sunt un Zbor, desi imi spune OM,
Sau poate radacina unui POM,
Dar daca dai atomii la o parte
Nu-s om, nici pom,
Nici zi macar, nici noapte.
Eu doar transcend de dincolo, pe-Aici,
Spre dincolo, Acum, nu mai departe.
     
       by Ellena

DEMONTAREA PARADIGMEI EREDITATII

2007 anul miracolelor (fragment)
       de Lee Silver (16.10.2007)


    Mai sunt cateva luni pana la sfarsitul anului, dar e deja clar ca 2007 este ''annus mirabilis'': cativa oameni de stiinta din avangarda cercetarii medicale spun acum deschis ca notiunea mendeliana de gena, ca baza a ereditatii, e pura fictiune: firmele de medicamente incep, prin urmare, sa se replieze.
   1905 a fost un “annus mirabilis”, sau un an al miracolelor, un moment istoric rar, in care sclipiri de intuitie au facut ca fizica sa se indrepte, dintr-o data, in directii noi. A fost anul in care Albert Einstein a prezentat patru lucrari care au intors pe dos intelepciunea conventionala despre cum functioneaza universul, de la taramul infinitezimal al atomilor pana la vastele intinderi ale spatiului. De-a lungul urmatoarelor decenii, Einstein si o mana de alti cativa fizicieni de geniu au modelat secolul al XX-lea, punand temelia pentru realizarile tehnologice care aveau sa urmeze.

   Un secol mai tarziu, 2007 se contureaza a fi un alt “annus mirabilis”. De data asta biologia este domeniul transformarilor, iar ideile care sunt pe cale de a fi demontate sunt vechile notiuni despre gene si despre mostenirile genetice.

DOGMELE SECOLULUI AL XX-LEA, SPULBERATE.

   Inca din 1900, cand cercetarile lui Gregor Mendel pe mazare si mostenirea genetica au fost redescoperite, oamenii de stiinta au privit gena ca fiind unitatea de baza a ereditatii (la fel cum atomul era considerat piatra de temelie a fizicii pre-Einstein). Descoperirea dublului helix de ADN ca purtator al informatiilor ereditare de catre Crick si Watson nu a deranjat prea mult status-quoul. Dar, in ultimele luni, o furtuna de tehnologii noi si cercetari au spulberat dogmele secolului al XX-lea. Notiunea mendeliana de gena ca unitate de baza a ereditatii, isi dau seama acum oamenii de stiinta, e pura fictiune. Ce ii ia locul? Multi cercetatori cred acum ca ereditatea este rezultatul unei interactiuni incredibil de complexe intre componentele de baza ale genomului, risipite printre gene diferite si chiar si printre vastele portiuni de “ADN inutil”, despre care se credea odata ca nu are nici un scop. Biologia a evoluat in aceasta directie ani intregi, dar unele piese importante ale puzzle-ului si-au gasit locul abia acum. Odata ce oamenii de stiinta au abandonat preconceptiile despre gene si au inceput sa studieze mai degraba “literele” ADN-ului din genomul  individual, cele patru baze: A, C, T si G, au inceput, imediat, sa descopere legaturi de tip cauza-efect pentru  nenumarate boli si trasaturi umane.

UN TORENT DE DESCOPERIRI.

   Rezultatul acestei in aparenta modeste descoperiri conceptuale a fost un torent de noi descoperiri. In cinci luni, din aprilie pana in august, geneticienii de la Harvard/ MIT Broad Institute, fondat de Eric Lander, de la deCODE Genetics din Islanda, intemeiat de Kari Stefansson, si de la alte cateva institutii au publicat lucrari in care sugerau ca solutia pentru o intelegere mai buna a genomului se afla acum la indemana noastra. Acesti cercetatori au identificat anumite alterari in secventa ADN-ului care joaca roluri cauzale pentru o lunga serie de boli obisnuite, inclusiv diabetul de tip 1 si 2, schizofrenia, boala bipolara, glaucomul, artrita reumatoida, hipertensiunea, sindromul picioarelor nelinistite, riscul de a dezvolta piatra la rinichi, lupusul, scleroza in placi, bolile coronariene, cancerul de col, prostata si de san, ritmul in care virusul HIV evolueaza spre SIDA. Spre deosebire de atat de multe alte descoperiri legate de “gene” ale diverselor boli, aceste noi descoperiri pot fi replicate si validate. “Cursa de a descoperi gene care cauzeaza anumite boli a ajuns la apogeu”, scria prestigioasa publicatie de stiinta din Anglia, “Nature”. Colegii americani de la “Science” intareau aceasta afirmatie: “Dupa ani intregi in care au urmarit piste false, vanatorii de gene simt ca in sfarsit si au incoltit prada. Se grabesc, dupa ce in prima vara aceasta au descoperit, cu mai multe ocazii, ca o noua strategie le permite sa identifice variatiile genetice care se afla in spatele unor boli obisnuite”. Faptul ca doua publicatii stiintifice de top ale lumii inca folosesc vechiul limbaj al “genelor” pentru a descrie aceste descoperiri demonstreaza cat de noua este, de fapt, “noua gandire”.

IN ASTEPTAREA REVOLUTIEI.

   Aceste descoperiri sunt doar un preludiu la ceea ce se contureaza a fi o adevarata revolutie conceptuala si tehnologica. La fel cum fizica a socat lumea in secolul al XX-lea, acum este clar ca asa-numitele “stiinte ale vietii” vor zgudui lumea in secolul al XXI-lea. In cativa ani, medicul ar putea sa faca o analiza pe computer a genomului dvs. pentru a obtine un profil detaliat al perspectivelor starii dvs. de sanatate. Asta inseamna mai mult decat niste simple previziuni. O noua tehnologie, numita “interferenta ARN” (ARN interference), le poate si ea permite medicilor sa constate cum “se exprima” ADN-ul dvs., ajutandu-va astfel sa evitati anumite potentiale riscuri pentru sanatate. Multe boli obisnuite care au afectat oamenii epoci intregi, afectiuni neurologice devastatoare precum Alzheimer, Parkinson, cancerul si bolile de inima, ar putea fi eradicate. Daca asta vi se pare scandalos de optimist, merita mentionat ca la fel li se parea si generatiilor trecute promisiunea de a eradica variola si poliomielita.

PREMISELE BIO-REVOLUTIEI.

    De ce se intampla toate astea in 2007? Ce s-a schimbat de anul trecut pana acum? Pentru a raspunde la aceste intrebari trebuie sa mergem in urma si sa vedem cum cercetatorii din domeniul biomedicinei au incercat sa lege cauzele bolilor de gene singulare si, in ciuda unor succese initiale, sau lovit de un zid.
Intre timp, s-a intamplat ca o mana de oameni de stiinta mai degraba renegati de comunitatea stiintifica sa dezvolte, urmarindu-si propriile proiecte de suflet, exact acele instrumente intelectuale capabile sa sparga zidul. Biologii care au facut asta sunt acum liderii noii revolutii care se petrece in stiinta biomedicala.   
   Semintele noii noastre puteri de intelegere au fost semanate intai in anii `60, cand specialistii in biologie moleculara au inteles cum este organizata, administrata si reprodusa informatia genetica la bacteriile unicelulare. In cazul bacteriilor, o gena este un segment separat de ADN ce contine codul care ii spune celulei cum sa produca un anumit tip de proteina. Genele bacteriei sunt aranjate intr-o singura molecula de ADN, una dupa alta, cu spatii foarte mici intre ele. Din moment ce toate organismele au ADN si functioneaza, in esenta, dupa aceeasi biochimie, oamenii de stiinta au presupus ca un genom uman arata ca o versiune marita a celui de bacterie. Indicii ca e ceva in neregula au venit repede, odata cu dezvoltarea metodelor de fragmentare a ADN-ului din anii `70. Primul rezultat surprinzator a fost ca genele reprezentau numai 2% din genomul uman, restul ADN-ului nu parea sa aiba nici un scop. Biologii Philip Sharp si Richard Roberts au inrautatit lucrurile cu o descoperire care le-a adus Premiul Nobel in 1993. Daca gena este unitatea de baza a ereditatii, ADN-ul necesar pentru a produce orice tip de proteina ar trebui sa fie continut in gena sa corespondenta. Dar Sharp si Roberts au descoperit ca ADN-ul care produce proteinele individuale e deseori divizat si imprastiat in tot genomul.
   Oamenii de stiinta isi permiteau sa ignore aceste semnale pentru ca pareau sa faca progrese. Prin combinarea noilor instrumente de segmentare a ADN-ului cu studii despre bolile mostenite in familiile numeroase, geneticienii au identificat vinovatii genetici pentru fibroza chistica, maladia lui Huntington, distrofia muscular Duchenne si multe alte boli. Fiecare dintre aceste boli “all or none” este cauzata de o mutatie a unei sectiuni singulare de codare a proteinelor din cadrul ADNului. Din pacate, putine boli pot fi intelese atat de usor. In special cercetarile in domeniul bazelor genetice ale bolilor obisnuite, care afecteaza numeroase persoane in varsta, au ramas fara rezultate.

MASINA DE CITIT ADN-UL.

   In timpul acestei perioade de relativ calm, un fizician vizionar pe nume Leroy Hood, care lucreaza acum la Institute for Systems Biology din Seattle, devenea tot mai nelinistit. Genetica, recunostea el, era inca o industrie de atelier, dominata de profesori universitari finantati de guvern, care conduceau fiecare un grup mic de studenti si tehnicieni pentru a studia o gena izolata. Dupa ritmul lent in care asemenea cercetari avansau, ar fi fost nevoie de 100.000 de ani de eforturi concertate pentru a descifra un singur genom uman complet.
   Hood s-a gandit ca e absurd ca geneticienii isi petreceau aproape tot timpul lor de laborator repetand intruna teste mecanice si chimice inselatoare. In acelasi timp, el a intrezarit implicatiile profunde ale unui fapt fundamental: in vreme ce si cel mai primitiv organism este atat de complicat, structurile primare ale celor mai complicate parti - ADN-ul si proteinele- sunt foarte simple. Alfabetul ADN-ului contine numai cele patru baze chimice A, C, G si T, iar proteinele sunt alcatuite din numai 21 de aminoacizi. Hood a inteles ca aceasta simplitate ar putea crea posibilitatea ca robotii si computerele sa scrie si sa citeasca ADNul si proteinele mult mai repede, mai bine si mai ieftin decat oamenii. Restul comunitatii biomedicale a respins ideea ca robotii ar putea analiza ceva atat de complex precum un sistem viu. Si, in orice caz, nici un genetician practician nu avea capacitatea de a concepe asemenea masini. Nereusind sa obtina finantare guvernamentala, Hood a facut rost de fonduri private pentru a aduce laolalta zeci de oameni de stiinta, ingineri si programatori (o echipa mult mai mare si mai diversa decat oricare alta din domeniul geneticii).  
   S-au apucat sa inventeze prima generatie de masinarii din domeniul biologiei moleculare. Doua dintre acestea citeau si inregistrau informatii de la AND si respectiv proteine (proces cunoscut sub numele de fragmentare) si alte doua functionau in sens invers, convertind informatia digitala electronica in secvente nou scrise de ADN sau de proteine.
   Hood a transformat complet activitatea din domeniul biomedicinei. “Masinile de scris ADN-ul”  le ofera inginerilor geneticieni capacitatea nelimitata de a crea noi gene care pot fi studiate in eprubete sau adaugate genomului organismelor vii. Iar masinile de citit si scris proteine le-au dat firmelor de medicamente posibilitatea de a crea o noua generatie de medicamente bazate pe proteine. Masinile de citit ADN-ul au facut dintr-o data posibila spargerea codului de 3 miliarde de secvente al genomului uman. In 1990, guvernul SUA a initiat un proiect intins pe 15 ani, in valoare de 3 miliarde de dolari, pentru a face exact acest lucru.


Intregul articol poate fi citit aici:  http://moneyexpress.money.ro/articol_10723